CONDUCEREA UNUI VEHICUL SUB INFLUENTA ALCOOLULLUI SAU ALTOR SUBSTANTE Av. Cristina Pulpa CONDITII Conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau altor substante este o infractiune prevazuta de art. 336 Cod Penal, ce are ca si obiect siguranta circulatiei pe drumurile publice.Infractiunea in forma de baza se savarseste doar-o prin actiune si are ca si prima conditie, deplasarea unui vehicul pe drum public. Este importanta aceasta distinctie, deoarece nu in toate cazurile deplasarea se efectueza pe drum public, spre exemplu, deplasarea intr-o parcare, nu reprezinta deplasare pe un drum public.A doua conditie se refera la vehiculul condus. Astfel ca, pentru a se retine aceasta infractiune, este necesar ca legea sa prevada obligativitatea detinerii permisului de conducere pentru respectivul vehicul. Ca si exemplu, ne putem gandi la scuterele care nu necesita permis de conducere.O alte conditie se refera la imbibatia alcoolica. Astfel ca, pentru a se retine aceasta infractiune, este necesar ca imbibatia alcoolica a conducatorului auto sa fie de peste 0,80 g/l alcool pur in sange. Ceea ce inseamna ca imbibatia alcoolica in aerul expirat va fi mai mica, autoritatile avand obligatia ca la inregistrarea cu etilotestul a unei alcoolemii de peste 0,40 g/l in aerul expirat sa procedeze la recoltarea probelor biologice.Pentru a doua varanta a infractiunii, ca si conditii distingem, prezenta unor substante psihoactive la momentul examinarii, indiferent de cantitatea acestora si obligativitatea detinerii unui permis de conducere pentru respectivul vehicul, potrivit legii.A treia varianta, care este si cea agravata a celor doua presupune ca si conditie in plus, ca persoana aflata in una din cele doua situatii expuse, sa efectueze transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere. ASPECTE PROCEDURALE Conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului are ca si conditie esentiala constatrea imbibatiei alcoolice existente.In primul rand, se procedeaza la testarea conducatorului auto cu aparatul etilotest. Stabilirea concentratiei de alcool in aerul expirat se face de catre politia rutiera, conducatorul auto fiind obligat sa se supuna testarii la solicitatrea politistului rutier– art. 38 din OUG 195/2002. Daca in urma testarii, se constata o concentratie mai mare de 0,40 g/l alcool in aerul expirat, conducatorul auto este obligat sa se supuna recoltarii probelor biologice, de sange. Refuzul recoltarii, reprezinta infractiune – art 337 Cod Penal. Pentru determinarea alcoolemiei in sange, se realizeaza doua recoltari la interval de o ora un fata de cealalta in institutia medico-legala.Persoana in cauza, poate solicita si recoltarea unei contraprobe prin cerere expresa, pe chetuiala proprie, astfel va fi recoltata o cantitate dubla de sange.Practica a demonstrat faptul ca valoarea alcoolemiei din sange este, de regula, dublul valorii din aerul expirat. De asemenea s-a decis de catre ICCJ prin Decizia nr. 3 din 2014 faptul ca momentul relevant din punct de vedere penal in vederea stabilirii alcoolemiei este prima prelevare a mostrelor biologice. Cea de-a doua prelevare , are ca si scop stabilireaaltor aspecte, precum starea de intoxicatie etilica.Nu va constitui infractiune atunci cand prima mostra biologica indica o alcoolemie de pana la 0,80 g/l, iar cea dea doua mostra depaseste aceasta valoare. De asemenea nu va vonstitui infractiune daca mostra indica o alcoolemie sub 0,80 g/l alcool pur in sange, aceasta reprezentand contraventie – art 102 alin. 3 lit. a) dn OUG 195/2002.In privinta conducerii unui vehicul sub influenta substantelor psihoactive, este necesar sa se stabileasca existenta unor astfel de substante prin prelevarea a doua probe biologice (sange si urina) forma de vinovatie si concursul de infractiuni Pentru a se putea retine aceasta infractiune este necesar sa fie savarsita cu intentie directa sau indirecta. Astfel ca, spre exemplu, conducerea unui vehicul de catre o persoana care, la o petrecere a consumat fara sa aiba cunostinta,o substanta psihoactiva, ce i-a fost pusa in pahar, nu constituie infractiune a de conducere a unui vehciul sub infulenta altor substante, intrucat nu se pote retine intentia in acest caz.Infractiunea poate fi savarsita in forma unica sau in concurs cu alte infractiuni, precum: ucidere din culpa, vatamare corporala din culpa. Deseori consumul de alcool favorizeaza producerea unor astfel de evenimente, ce au consecinte ireversibile, actionand direct sanctiuni Legea penala santioneaza infractiunea de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau alte substante cu o pedeapsa cu inchisoarea sau amenda. Pentru forma de baza, este prevazuta inchisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda. Pentru forma agravata este prevazuta o pedeapsa cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. In cazul condamnarii cu executare sau suspendare, pe langă pedeapsa principală, instanța poate dispune aplicarea unei pedepse accesorii și complementare, prevazuta de art 66 alin. 1 lit. i) Cod Penal, respectiv, interzicerea exercitarii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule.In cazul in care instanta se orienteaza catre amanarea aplicarii pedepsei, se poate dispune pe perioada termenului de 2 ani, obligatia de a nu conduce anumite categorii de vehicule, prevazuta de art 85 alin. 2 lit. g) Cod Penal.In situatia savarsirii faptei de catre o persoana incapabila, nepregatita sau alte cauze care il fac inapt pentru exercitarea unei meserii sau activitati, instanta poate dispune masura de siguranta a interzicerii exercitarii dreptului de a ocupa acea functie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.Deseori este aplicată o pedeapsa cu suspendarea executarii sub supraveghere sau amânarea aplicării pedepsei. Nu este exclusa insa nici varianta condamnarii cu executare. Aceasta se poate aplica atunci cand exista un concurs de infractiuni, ori este prezenta o frecventa infractionala, precum recidiva.
Blog
CONDUCEREA UNUI VEHICUL FARA PERMIS DE CONDUCERE Av. Cristina Pulpa CONDITIILE INFRACTIUNII DE CONDUCERE A UNUI VEHICUL FARA PERMIS DE CONDUCERE Conducerea unui vehicul fara permis este o infractiune prevazuta de art. 335 Cod penal si are ca si obiect juridic siguranta circulatiei pe drumurile publice. Pentru a putea fi retinuta o astfel de infractiune este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii: – conducatorul auto sa nu detina permis de conducere sau sa nu detina cateogoria necesara pentru respectivul tip de vehicul (autovehicul, tramvai, tractor agricol/forestier),- conducerea vehiculului trebuie realizata pe drumurile publice,- dreptul de a conduce a fost retras, anulat ori suspendat printr-o hotarare judecatoreasca, ori printr-o sanctiune contraventionala,- persoana nu are dreptul de a conduce pe teritoriul tarii. De asemenea, constituie infracțiune și incredințarea cu bună-știință a unui vehicul unei persoane ce nu deține permis de conducere în vederea conducerii pe drumurile publice.Astfel, legiuitorul urmarește să protejeze orice fel de atingere adusă siguranței circulației pe drumurile publice. MODALITĂȚI DE SĂVÂRȘIRE A INFRACȚIUNII Conducerea unui vehicul fără a deține permis de conducere presupune manevrarea efectivă a volanului, folosirea sistemului de frânare și acționarea asupra sistemului de propulsie al unui autovehicul.Astfel ca, simpla deplasare a vehiculului prin impingere nu constituie infractiune.Totodata este important de mentionat faptul ca aceasta infractiune poate fi retinuta doar daca este savarsita pe drumurile publice. Astfel ca, o parcare, o curte, o cale de comunicatie, sau chiar o alee deschisa circulatiei vehiculelor aparatinand unor agenti economici, nu reprezinta drumuri publice, potrivit jurisprudentei.De asemenea, va exista infractiunea de conducere fara permis, ori de cate ori conducatorul nu este inregistrat in evidente ca posesor al unui permis de conduecere. Astfel ca, persoana care este oprita in trafic de catre politie si nu are in acel moment permisul fizic nu este echivalent cu faptul ca nu este posesor al unui permis de conducere, ceea ce inseamna ca nu savraseste o infractiune, ci o contravetie.O alta situatie in care fapta nu este tipica si nu este infractiune, este reprezentata de conducerea unui vehicul de catre o persoana care a promovat examenul in vederea obtinerii permisului de conducere, insa nu a intrat in posesia acestuia la acel moment.Va constitui infractiune si situatia in care un autovehicul este condus in timpul orelor de scolarizare sau in timpul examinarii, daca instructorul autorizat si atestat nu este prezent. INCREDINTAREA UNUI VEHCUL UNEI PERSOANE CARE NU DETINE PERMIS DE CONDUCERE, CU BUNA-STIINTA Codul Penal incrimineaza ca si varianta asimiliata a infractiunii, incredintarea cu buna-stiinta a autovehiculului in vederea conducerii, unei persoane fara permis de conducere sau sub influenta bauturilor alcoolice ori stupefiante.In primul rand, este important ca persoana caruia ii este incredintat vehicului, sa nu detina permis de conducere (nu este inscris in evidente, nu detine categoria speciala necesara, permisului i-a fost retras, anulat, suspendat etc).In al doilea rand, persoana care incredinșeaza vehiculul acționeaza cu intenție și în deplina cunoastere. Altfel, fapta nu este tipica.In al treilea rand, vehiculul trebuie sa fi fost incredintat in scopul deplasarii pe drumurile publice, ceea ce inseamna ca deplasarea acestuia intr-o curte, spre exemplu, nu reprezinta inractiune. De asemenea, situatia in care vehicului a fost incredintat spre a fi mutat dintr-un loc in altul intr-o curte sau o parcare, si nu a fost deplasat pe drumuri publice, nu constituie infractiune.In situatia incredințării față de o persoană care a consumat băuturi alcoolice, este necesar ca aceasta să aibă o imbibație alcoolică de cel puțin 0,80 g/l alcool pur în sânge. Totodata este obligatoriu ca persoana care incredinteaza sa fi stiut ca acesta se afla sub influenta alcoolului, altfel fapta nu este tipica.Exista si situatii in care detinatorul vehiculului nu raspunde penal, atunci cand nu exista incredintare. Ca si exemplu, situatia in care vehicului este sustras de la proprietar (infractiunea de furt, furt calificat, furt in scop de folosinta). SANCTIUNI Conducerea unui vehicul fara permis de conducere are ca si sanctiune prevazuta de legea penala, pedeapsa cu inchisoare. Pentru varianta de baza este prevazuta o pedeapsa cu inchisoarea intre 1-5 ani, iar pentru urmatoarele doua variante atenuate asimilate, pedeapsa cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda.In cazul condamnarii cu executare sau suspendare, pe langă pedeapsa principală, instanța poate dispune aplicarea unei pedepse accesorii și complementare, prevazuta de art 66 alin. 1 lit. i) Cod Penal, respectiv, interzicerea exercitarii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule.In cazul in care instanta se orienteaza catre amanarea aplicarii pedepsei, se poate dispune pe perioada termenului de 2 ani, obligatia de a nu conduce anumite categorii de vehicule, prevazuta de art 85 alin. 2 lit. g) Cod Penal. In situatia savarsirii faptei de catre o persoana incapabila, nepregatita sau alte cauze care il fac inapt pentru exercitarea unei meserii sau activitati, instanta poate dispune masura de siguranta a interzicerii exercitarii dreptului de a ocupa acea functie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.Deseori este aplicată o pedeapsa cu suspendarea executarii sub supraveghere sau amânarea aplicării pedepsei. Nu este exclusa insa nici varianta condamnarii cu executare. Aceasta se poate aplica atunci cand exista un concurs de infractiuni, ori este prezenta o frecventa infractionala, precum recidiva.Aplicarea unei pedepse in regim de suspendare sau amanare, tine de mai multi factori, precum : prima abatere, antecedentele penale, varsta, profesie, motivul etc.
Partajul judiciar reprezintă o procedură prin care bunurile comune se împart între coproprietari în fața instanței de judecată. Aceasta procedura este prevazuta de Codul de Procedura Civila ca fiind o procedura speciala. Partajul judiciar poate fi introdus de oricare dintre parti , fiind un drept imprescriptibil. Acesta se poate solicita indiferent de felul in care titularii dreptului de proprietate dispun de bunul lor, in devălmășie sau pe cote-parți. Este important de stiut, ca regula de baza a impartirii bunurilor este aceea de ”atribuire in natura”, proportional cu cota fiecăruia. Exista destule situatii in care bunul nu este divizibil si nu se poate partaja in natura. In acest caz exista mai multe variante de impartire. Prima varianta ar fi aceea ca bunul sa fie atribuit integral unuia dintre copropietari in schimbul unei sulte (sume de bani). A doua varianta este aceea de vanzare a bunului amiabil sau prin licitație publică si impartirea sumei de bani intre coproprietari. procedura Partajului judiciar Pentru a beneficia de aceasta procedura este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii: 1.Detinerea tuturor inscrisurilor cu privire la bunurile curmeaza a fi partajate2.Detinerea titlului de proprietate cu privire la fiecare bun ce urmeaza a fi parataj.3.Mentionarea valorii impozabile (dupa caz) a fiecarui bun stapanit in coproprietate4. Mentionarea locului unde se afla fiecare bun in parte si persoana care il detine sau il administreaza Defăsurarea procedurii in fata instantei de judecata La primul termen de judecata, instanta va asculta partile cu privire la fiecare bun ce este inclus in masa partajabila. In cazul in care exista o intelegere amiabila de impartire pentru anumite bunuri, instanta va lua act de aceasta. Pentru celelalte bunuri instanta constata ce bunuri vor urma a fi partajate, calitatea de coproprietar si cotele-părți.In numeroase cazuri este nevoie de operatii de masurare si de evaluare a bunurilor pentru formarea loturilor. De asemenea se poate administra si o expertiza pentru o acuratete mai mare in stabilirea valorii si a loturilor partajabile.La partajare se va tine cont de imbunatatirile aduse de anumiti coproprietari, de cota fiecaruia, de ocupația acestora și de natura bunului. efectele juridice ale partajului Hotararea definitva de partaj judiciar constituie titlu executoriu. Aceasta poate fi pusa in executare chiar daca nu s-a cerut predarea efectiva a bunului. Ca un prim efect, amintim efectul constitutiv si nasterea dreptului de proprietate de la data ramanerii definitive a hotărârii.Al doilea efect ar fi împărțirea efectivă a bunurilor si faptul ca actele efectuate de unul dintre proprietari asupra bunului rămân valabile.Important de menționat, este faptul că, persoanele ce au solicitat partajarea bunurilor au obligația de a garanta contra viciilor ascunse și a evicțiunii. Ce inseamna acest lucru? Insemna ca fiecare coproprietar raspunde pentru reaua credinta de care a dat dovada la partajul bunurilor. Mai exact, ne referim la neaducerea la cunostinta celuilalt a unor defecte ascunse ce fac ca bunul sa nu mai poata fi folosit si pe care acesta le cunoștea.
Procedura de divort reprezinta desfacerea casatoriei pe cale administrativa, notariala sau judiciara. Divortul este reglementat de art 373-404 din Codul Civil. Din nefericire, in societatea actuala ne confruntăm cu tot mai multe situatii in care relatiile familiale se degradeaza. Este important de stiut ce trebuie sa facem intr-o astfel de situatie si cum alegem varianta cea mai buna pentru viata noastra. In funcție de caz, legsilația ne oferă varianta divorțului amiabil (notarial, administrativ, judiciar) sau doar divort pe cale judiciară MODALITATILE DE DIVORT Procedura de divort se poate desfasura in cateva modalitati. Fiecare are dreptul sa aleaga modul in care doreste sa incheie casatoria. Sunt prevazute urmatoarele modalitati de divort: 1.Divort pe cale judecatoreasca, care poate fi: a) prin acordul sotilorb) atunci cand raporturile de familie sunt grav vatamate, iar casatoria nu mai poate continuac) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt de cel putin 2 anid) atunci cand starea de sanatate a unui dintre soti face imposibila continuarea casatoriei, la cererea acestuia. 2. Divort prin acord.Acesta se pronunta de instanta indiferent de durata casatoriei si chiar daca exista minori in urma casniciei. Pentru a se pronunta un divort prin acord, este suficient ca cei doi soti sa-si exprime consimtamantul . Totodata soții trebuie să stabilească de comun acord numele pe care il vor purta și modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti. De asemenea se vor stabili si cheltuielile de crestere si educare a copiilor.In urma stabilirii acestor lucruri, instanța se pronunță fara a face mentiune cu privire la culpa privind desfacerea casatoriei. Defăsurarea procedurii in fata instantei de judecata Cererea de divort este de competența judecatoriei din circumscripția ultimului domiciliu comun al soților. În cazul în care soții nu au avut locuința comună sau nu mai locuiește niciunul dintre ei în ultima locuință comună, competența revine judecătoriei de la domiciuliul soțului pârât.Important de retinut este faptul ca in procedura divortului, intampinarea este obligatorie.La toate termenele de judecata este obligatoriu ca partile sa se prezinte personal, asistate de aparatori, dupa caz. Sensul acestei obligativitati este acela ca instanta are sarcina de a incerca impacarea sotilor.Foarte important de menționat, în cazul în care sunteți soțul reclamant, prezența dvs este obligatorie. In caz contrar, instanta va va respinge cererea ca nesustinuta.In faza de cercetare judecatoreasca se vor administra probele propuse de cei doi soti. O particularitate in materia probelor in divort, este aceea ca, pot avea calitatea de martori rudele pana la gradul 3 inclusiv. Exceptie fac descendentii (copiii). Consideram o normalitate, avand in vedere ca aceste persoane sunt cele mai apropiate de soti.In cazul in care exista si minori din căsătorie, instanta poate dispune ascultarea acestora, precum și ancheta psihosocială.Dezbaterile au loc in sedinta publica sau nepublica, dupa caz. efectele juridice ale divorturilor Efectele se intind pe mai multe planuri:1. Desfacerea casatoriei. Aceasta se considera desfacuta in ziua cand hotararea de divort a ramas definitiva.2. Efecte privind raporturile nepatrimoniale, ex. numele sotilor3. Efecte privind raporturile patrimoniale intre soți: regimul matrimonial, locuința familiei(poate fi atribuită doar unuia dintre soți).Important de știut, este faptul că soțul nevinovat care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei,are dreptul la despagubiri. Obtinerea unei depagubiri este conditionata de:- cel care solicita despagubirea sa nu se afle in culpa pentru destramarea casatoriei,- sa existe un prejudiciu,- sa existe o legatura de cauzalitate intre prejudiciul suferit si divortUn alt efect important se refera la obligatia de intretinere intre fosti soti. Aceasta este posibila doar in situatia in care unul dintre soti se afla in incapacitate de munca, iar aceasta apare in decurs de un an de la divort.Prestația compensatorie, este un alt efect al divorțului și presupune acordarea unei sume de bani in urmatoarele situatii:- divortul se pronunta din culpa exclusiva a unui sot- divortul a produs un dezechilibru semnificativ in viata sotului solicitant- casatoria a durat cel putin 20 de ani- sotul care solicita prestatia compensatorie sa nu poata cere pensie de intretinere si sa nu se faca vinovat de desfacerea căsătoriei.4. Efecte privind raporturile intre soti si minori.Instanta se pronunta obligatoriu cu privire la exercitarea autoritatii părintești și a cheltuielior de creștere și educare. La baza stabilirii acestor aspecte,sta interesul superior al copilului.
Recunoasterea invinuirii reprezinta o procedura simplificata care creaza un beneficiu inculpatului. Aceasta procedura, abreviata, se utilizeaza in fata instantei de judecata. Recunoasterea invinuirii este prevazuta de art. 375- 376 C.proc.pen. si conduce la reducerea pedepsei cu 1/3, in cazul inchisorii, respectiv 1/4 in cazul amenzii penale. Aceasta procedura este aplicabila doar in situația in care inculpatul recunoaște toate faptele arătate in rechizitoriu. De asemenea, nu este aplicabila atunci cand nu se recunoaste si forma de vinovatie retinuta in rechizitoriu. Recunoasterea invinuirii este aplicabila atat inculpatului major, cat si inculpatului minor. Insa, este pe deplin aplicabila, atunci cand inculpatul recunoaste fapta, dar nu si incadrarea juridica. Daca, inculpatul a beneficiat de un acord de recunoaștere a vinovăției, nu mai poate beneficia de aceasta procedura abreviata. procedura recunoasterii invinuirii Pentru a beneficia de aceasta procedura este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii: 1. Inculpatul sa nu fie acuzat de savarsirea unei infractiuni pedepsita cu pedepsa detentiunii pe viata. Astfel, pedepsa prevazuta poate fi amenda penala sau pedeapsa inchisorii.2. Declaratia personala sau prin act autentic, a inculpatului privind recunoasterea faptelor.Este necesara aceasta declaratie inainte de inceperea cercetarii judecatoresti a inculpatului. 3. Inculpatul sa solicite ca judecata sa se realizeze exclusiv in baza probelor deja administrate. Recunoașterea învinuirii se realizează pe baza probelor legal si loial administrate in cursul urmăririi penale.4. Probele administrate in cursul urmăririi penale sa fie apreciate de catre instanta de judecata ca fiind suficiente. Pe cale de consecință, in afara probelor in circumstanțiere, acuzația penala sa poată fi dovedita prin probele din cursul urmăririi penale. Defăsurarea procedurii in fata instantei de judecata La primul termen de judecata, grefierul va da citire rechizitoriului sau, după caz, a încheierii judecătorului de cameră preliminară. Inculpatului i se va explica in ce consta acuzația adusă, precum si dreptul de a nu da nicio declarație. Ulterior, i se pune in vedere ca poate solicita judecata in baza recunoasterii invinuirii. Aceasta procedura se realizează doar in baza probelor din cursul urmăririi penale si a înscrisurilor prezentate de părți sau persoana vătămată. Inculpatul va putea solicita verbal sau prin inscris autentic utilizarea acestei proceduri. După manifestarea de voința a inculpatului, se va proceda la ascultarea acestuia din urma. Procedura recunoasterii invinuirii se va pune in discutia procurorului si a celorlalte parti. efectele juridice ale recunoasterii invinuirii In situația in care inculpatul beneficiază de aceasta procedura abreviata urmează ca limitele de pedeapsa sa fie reduse. Reducerea se va aplica dupa cum urmeaza: a) in cazul pedepsei inchisorii, limitele de pedepsa se vor reduce cu 1/3. b) in cazul pedepsei amenzii penale, limitele de pedeapsa se vor reduce cu 1/4. Utilizarea procedurii recunoașterii învinuirii, nu exclude pronunțarea unei soluții de achitare sau încetarea procesului penal.Daca se utilizează procedura abreviată, aceasta nu impune înlocuirea sau încetarea măsurii arestării preventive.